Am citit pe citeva bloguri povesti interesante despre condurii miraculosi. Aceste povesti reale de viata au trezit in mine amintiri, despre un cismar batrin care cunostea oamenii dupa incaltarile lor. Da este adevarat acel cismar citea in pantofi, putea sa spuna lucruri interesante despre fiecare propietar in parte . La el in atelier se aduna multa lume pestrita, pierzind timpul la tahlale cu cismarul. Multa vreme am pierdut si eu prin acel atelier situat pe strada Buzesti in Bucuresti, linga Gara de nord . Eram tinar si recunosc ca nu am luat in seama povestirile de viata, derulate in acel atelier. Acum stau si incerc sa-mi amintesc invatamintele din povestirile derulate, regret ca nu am luat in seama la vremea respectiva povestirile despre conduri fermecati si propietarii lor . Vreau sa va demonstrz ca acel cismar cunoscator in pantofi avea mare dreptate in a cunoaste oamenii . Intr-o zi pe vremurile tineretii, dupa indelungi cautari si cu mare greutate am gasit printesa inimii mele . Printesa avea condurii defecti asa ca na-m oferit sa-i repar eu ducind pantofiorii la iscusitul meserias. Cismarul a preluat comanda apucinduse de reparat condurii care m-au fermecat. Dupa citeva zile am mers la atelier sa ridic incaltarile . Meseriasul ma tras deoparte si a inceput sa spuna despre propietara condurilor multe lucruri pe care eu le-am considerat verzi si uscate si nu am luat in considerare cuvintele lui.Spunea ca: nu este de mine printesa, voi duce viata grea cu ia , ma va folosi pe post de haina pentru vremuri grele , nu va ramine la greu linga mine . In mintea mea am zis, vorbe nene,neadevaruri,am luat condurii si am fugit repede la printesa mea. Am trait fericiti pina sa se adevereasca vorbele maistrului cismar, timp de douazeci si sapte de ani. Acum ceva timp n-am trezit la realitate cind printesa din poveste mi-a dat papucii si un condur in partea dorsala . Printesa din poveste a plecat in cautare de pantofi mai tineri si mai sclipitori,cei vechi care ii folosise pe post de galosi s-au stricat si nu mai mergeau in pas cu moda . Recunosc, am si euvina mea, am acceptat sa fiu purtat prea mult. Domnule cismar te rog sa ma ierti ca nu am ascultat sfaturile tale. Am tras si concluzia: FIECARE SUT in partea dorsala e un PAS mare spre fericirea finala!
Aceasta tema face parte din povestirile de luni,o regasiti la:
sara, vero, redsky, papa, vrusache, scorpio sara
daca poti privi detasat pierderea purtatoarei de conduri, esti un fericit. pe de alta parte, cizmarul n-a prea avut dreptate, douazeci si ceva de ani impreuna sunt o viata de om!
bine ai venit in joaca noastra!
Pingback: condurul « psipsina
Pingback: Provocare-Condurul « Cataratorii
în primul rând, bun venit în joaca noastră de cuvinte. şi da, fiecare şut este un pas înante.
interesanta povestea… dar din pacate trista… eu sper sa nu fie si adevarata
Este foarte adevarata si reala .
Pingback: Con dur, conduri, trăsură – fragment dintr-o poveste [încă] nescrisă « VeroVers
Oaw. Am ramas masca. Credeam ca-i doar o poveste la care pot glumi si chicoti dar nu e ……
Pisicarule, din pacate asa se intampla in viata.De obicei pleaca printul dupa nuri mai tineri, nu invers………
Aveti dreptate,totusi trenul vietii merge mai departe pina la ultima gara.
Pingback: Condurul « BLOG D'AGATHA
povestea reală și cam tristă, dar povestită plăcut
Da, chiar daca ne mutam dintr-un vagon in altul, destinatia e aceeasi…………
..spre marea fericire finala..” Sau spre progres, as mai adauga io…
) Intelept cismazru’ tau…
Toti avem aceias destinatie finala.
Da a fost intelept pacat ca eram copil si nu am invatat multe de la el.